Reîncarnarea îṣi are rădăcinile în multe culturi antice. Interesant este cum s-a perpetuat această credinṭă că sufletul se poate întoarce pe Pământ.

Gnosticii credeau în reîncarnare. La fel ṣi egiptienii, ṣi cei din Orient. Însă odată cu venirea lui Constantin cel Mare, s-a încercat o îndoctrinare a ideii că sufletul se duce în rai sau iad (eventual purgatoriu), ṣi că nu se poate întoarce pe pământ în niciun fel.

Cei care credeau în reîncarnare erau consideraṭi eretici. De ce? Pentru că reîncarnarea presupunea salvarea sufletelor tuturor oamenilor, nu numai a celor credincioṣi. Totuṣi, în budism, cei care se sinucid sunt singurii care nu se mai pot întoarce pe Pământ, fiind considerat păcatul suprem.

Revenind la Biserică, ea nu ar fi exercitat o influenṭă prea mare dacă nu putea să înfricoṣeze omul cu perspectiva unui suflet torturat în Iad. Astfel, reîncarnarea a fost abolită în creṣtinism.

Interesant este că doctrina creṣtină pune preṭ pe viaṭa eternă. Începând cu Iisus, care, până la urmă, s-a reincarnate prin Înviere, ṣi terminând cu pasaje din Biblie în care Iisus predică despre viaṭa de după moarte, este clar că la începuturi, ṣi Biserica accepta reîncarnarea.

Cel mai des auzim de reîncarnare în Hinduism, deṣi ṣi în acest caz istoria a schimbat anumite aspecte. Identificarea sinelui cu absolutul nu poate avea loc decât dacă sinele încheie ciclul infernal al existenṭei (reîncarnări succesive).

Astfel, salvarea este oprirea revenirilor pe Pământ. Această idee a fost distorsionată în zilele noastre (de cei care pretind că salvarea este reîncarnarea). Dacă este să o luăm logic, Pământul este un fel de Iad pentru suflet, deci se justifică salvarea prin oprirea reîncarnării.

Reîncarnarea se întâlneṣte ṣi în budism, filosofie ṣi spiritism.

Si totuṣi, care sunt manifestarile care ne fac să credem în reîncarnarea? Sunt extrem de multe cazuri consemnate - persoane care, în anumite circumstanţe, au început să vorbească limbi pe care nu le auziseră în viaţa lor, să povestească experienţe pe care nu le trăieseră sau să dea detalii exacte despre locaţii în care nu fuseseră. Această alterare poate apărea spontan sau poate fi sugerată, poate dura câteva momente sau ani întregi.

Unul din mijlocele de a induce aceste regresii în vieţi anterioare este hipnoza.

Persoane hipnotizate vorbeau despre o cu totul altă viaṭă, în alte limbi. Acest fenomen se numeṣte regresie hipnotică. Aṣa ar putea fi explicat ṣi fenomenul de deja-vu. Cu toate acestea, sunt puṭini care cred că există o memorie a sufletului, care ṭine în ea poveṣti şi experienṭe din vieṭile anterioare.

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu