Boala și suferința au fost dintotdeauna interconectate. Interesant este că suferința duce la boală, iar boala duce la suferință ca într-un cerc vicios. Din perspectiva tradițională șamanică, orice boală provine din pierderea sufletului. Pierderea unei părți din suflet este asociată de șamani cu multe dintre dezechilibrele psihice, atât de des întâlnite în ultima vreme.

Pierderea sufletului are loc de cele mai multe ori în urma unor experiențe traumatizante sau marcante. De pildă, moartea unei persoane dragi, despărțirea de cineva drag, abuzul emoțional sau sexual, sperieturile puternice din copilărie, accidentele, etc. pot lăsa o amprentă foarte adâncă în psihicul uman care nu-și găsește vindecarea prin medicamente și care are multe repercusiuni în viața de zi cu zi.

Sufletul este văzut ca o matrice energetică holografică care, prin mecanismul său de apărare permite unei părți ale sale „să plece" pentru a putea supraviețui traumei. În urma pierderii sufletului, adultul rămâne fără anumite trăsături specifice acelei părți pierdute. Deşi terminologia diferă, conceptul de „pierdere a sufletului" este un fenomen bine cunoscut psihologiei. De pildă, C.G. Jung descrie în memoriile sale un vis în care care sufletul său a zburat departe de el.

Psihologia și psihiatria recunosc acest mecanism de apărare al sufletului care-l determină să devină incomplet, însă de mii de ani, șamanii au fost aceia care au putut vindeca aceste pierderi prin metoda recuperării sufletului.

Astfel, șamanul reușește să pătrundă în realitatea non-fizică, ghidat de spiritele ajutătoare, pentru a regăsi părțile desprinse din suflet și pentru a le aduce „acasă". Ceea ce urmează după este mai dificil pentru pacient, întrucât acesta are nevoie să-și refacă sufletul, asemenea corpului care a suferit o operație chirurgicală.

De aceea, șamanul nu aduce o singură dată toate părțile pierdute înapoi, întrucât adultul trebuie să fie pregătit să le poată reintegra în viața sa. De multe ori, partea respectivă aduce cu sien amintiri mai mult sau mai puțin dureroase. Dacă nu reușește acest lucru, e posibil ca partea respectivă să fugă iarăși. După ședință de terapie șamanică, e necesar ca pacientul să fie dispus să facă schimbări în viața sa, să-și îmbunătățească atitudinea și modul de a vedea viața.